se zice ca femeiele sunt greu de inteles. ca suntem dificile, schimbatoare, avem doleante multe si concesii putine.
dar eu nu mai inteleg barbatii. noi stim ce vrem – poate nu stim cum sa obtinem ce vrem, dar cu siguranta stim ce vrem. barbatii n-au habar. sunt ca niste copii pierduti care nici macar mana nu ti-ar da-o ca sa-i indrumi. le e teama chiar si de ajutor.
nu te inteleg pe tine. cand te-am vrut eu, mi-ai facut clar ca tu nu. cand te-am lasat in pace, m-ai cautat cu determinarea unui om – da, o s-o spun – indragostit. ti-am reciprocat afectiunea si curiozitatea pentru mine, si dintr-o data ai disparut din nou. si tot asa, am continuat un cerc vicios pe care se pare ca nu il pot intrerupe, dar nici tu. ma intreb cu sinceritate de ce nu ma lasi in pace daca nu ma vrei. la inceput am fost eu de vina pentru ca m-am lasat sa cad in trairile pe care mi le provocai de fiecare data, si de fiecare data cedam. macar nu cedam umilitor, si pentru asta iti multumesc – macar m-ai facut sa ma simt bine, intreaga, un om normal. dar de cand nu-ti mai raspund provocarilor de ce ma mai cauti? de cand ti-am refuzat invitatiile promiscue de nenumarate ori, de ce ma mai cauti? de cand ti-am facut clar ca daca iti face placere te scot la ceai dar nu si la sex, de ce ma mai cauti? stiu ca ai inteles, eu nu ma indragostesc niciodata de barbati prosti. poate doar de barbati dificili si stricati, dar nu prosti.
de ce ma tatonezi? de ce ma provoci? mi-ai vazut raspunsurile, stii ca-ti pot face fata. stii ca te pot refuza, chiar daca imi infund capul in perna dupa ca sa nu ma aud tipand de nervi. de ce imi incerci rabdarea? dar mai ales, de ce imi incerci personalitatea? de ce imi pui intrebari care-mi testeaza normalitatea si moralitatea? nu ti-ai facut o impresie despre mine pana acum, fie ea buna sau rau?
imi pun toate intrebarile astea – in timp ce ti le adresez tie – si totusi pic din nou in ispita. eram iar bine. eram multumita cu alegerea mea. m-ai certat in stilul care te caracterizeaza atat de bine, ti-am raspuns mai bine decat mi-as fi dorit, si totusi te-am iertat din nou si m-ai cucerit din nou. nu stiu ce-a fost in capul meu cand m-am urcat in masina. macar m-ai luat pe neasteptate cand am ajuns. cred ca erai beat. iti aduci aminte ca mi-ai spus aseara ca ti-a fost dor de mine, si cand am ras neincrazatoare, mi-ai mai spus o data ca ti-a fost dor de mine? cred ca erai beat.
mai stii ce mi-ai povestit aseara? iti aduci aminte cat am ras de pasiunea cu care-mi povesteai lucruri pe care nu le-ai impartasi cu alta fata? despre celelalte femei care ti-au trecut prin viata si carora le-ai umblat prin pat? mi-a placut de tine aseara mai mult decat in alte seri. ai fost mai sincer, mai normal in sinceritatea ta. nu ti-a mai pasat daca trebuia sa-mi spui sau nu, doar mi-ai povestit si te-am ascultat cu zambetul pe buze, fara niciun sentiment de teama cand imi povesteai cu cate ai fost si ce le-ai facut. mi-a placut cum imi subliniai ca toate sunt departe de tine acum. nu aveam nevoie de linistiri de genul, eram linistita. erai sincer cu mine, poate a doua oara de cand ne cunoastem. m-ai lasat sa te cunosc mai bine. eram linistita, te ascultam.
iti aduci aminte cum mi-ai spus sa fac ceva cu ochii mei mari, sa-i ascund pentru ca ma uitam la tine prea atent? n-am inteles foarte bine ce, am vrut sa te intreb, dar am uitat. mai stii ca n-am vorbit aproape deloc de mine, mai putin cateva intrebari curioase despre istoricul meu sexual, dar am vorbit vreo doua ore doar de tine? stii ca ai adormit instantaneu si eu ma foiam cumplit de oboseala si durere de cap? voiam in patul meu, in casa mea, dar n-am plecat, desi nu trebuia decat sa trag usa in spatele meu. imi esti dator. nu doar pentru ca nu ti-ai respectat promisiunea facuta cu atata zel si cu convingerea care a reusit sa ma aduca spre tine, ci pentru ca te-am ajutat sa te aranjezi de dimineata si ai plecat, cred eu, multumit de reusita-mi. si daca nu ti-a placut, tot a fost o reusita dimineata. mai stii ca mureai dupa un fum iar eu ma machiam tacticos, si mi-ai spus ca ma astepti, ca vrei sa fumezi cu mine? cred ca erai inca beat.
nu te mai suport. mereu te cred, mereu te iubesc mai mult, mereu imi dezumfli bucuria cu o tenacitate care n-are cum sa nu ma bucure. nici macar nu pot sa ma supar ca-mi spargi visele. nu te mai suport. dar imi esti dator, asa ca mai astept, ca sa imi primesc promisiunea si sa imi impac dorintele. probabil nu va schimba nimic, dar speranta ramane.
sper in continuare ca incet incet ma vezi ca pe omul pe care-l doresti. altfel nu inteleg de ce ma cauti, de ce ma ispitesti, de ce tragi de mine, de ce tragi sa ma convingi, de ce imi marturisesti istorii intime, de ce imi testezi reactiile, de ce imi spui ca nu iubesti pe altcineva, de ce imi povestesti de altele dar ma linistesti, spunandu-mi mereu ‘nu-ti face griji’, ca sunt departe de tine acum. la fel cum nu inteleg de ce ma rogi mereu sa nu ma indragostesc de tine. nu inteleg de ce ma intrebi ce face celalalt. nu vreau sa mai aud intrebarile astea. sunt obositoare si nu au raspuns.
poate in 2-3 ani ma ceri de nevasta. dar nu cred. e doar un gand trecator, implantat in capul meu dubios de o vorba aruncata a Theei. mereu am crezut-o pe Thea pentru ca mereu i s-au indeplinit gandurile, dar acum mi-e greu. in 2-3 ani poate o sa fiu suficient de matura sa te refuz. sa fac un copil. sa nu ma marit, dar sa fiu fericita.
sa am casa mea, motanul meu, catelul meu, masina mea, visul meu indeplinit, un copil al meu cu ochi mari ca ai tai.
The Lies Blog 